Multe persoane care plănuiesc să se extindă sau să înființeze o firmă în Bulgaria compară frecvent condițiile locale cu cele din România. Un astfel de demers, indiferent că implică relocarea operațiunilor sau diversificarea portofoliului de clienți, presupune o analiză detaliată a sistemelor legislative, culturale și economice prezente în ambele țări. Fiindcă un plan de afaceri sigur necesită informații complexe și actuale, nu strică să arunci o privire la principalele diferențe, avantaje și impedimente care pot apărea pe parcurs.
Cadrul legislativ și fiscalitatea
Impozitarea profitului și regimul TVA
Este util să cunoști încă de la început cum funcționează impozitarea pe profit și regimul TVA în fiecare țară. În România, cota standard de impozitare a profitului este de 16%, iar TVA-ul general este de 19%. În Bulgaria, impozitul pe profit are o cotă unică de 10%, iar TVA-ul obișnuit este de 20%. Din acest unghi, numeroși investitori consideră că o firmă în Bulgaria are un avantaj prin prisma fiscalității mai reduse la profit. Totuși, nu neglija reglementările adiționale, deoarece România oferă și facilități pentru microîntreprinderi, iar Bulgaria are excepții specifice pentru anumite sectoare, de exemplu agricultură sau turism.
Birocrația și timpul de înregistrare
Există diferențe notabile între procedurile de înregistrare, deoarece România are mai multe instituții implicate în emiterea documentelor, iar termenul de finalizare poate varia. În Bulgaria, structura administrativă e apreciată pentru simplitatea unor formulare, însă e necesar să cunoști limba sau să apelezi la un traducător. Dacă nu ești familiarizat cu legislația locală, poate fi de ajutor să colaborezi cu o firmă de consultanță specializată. Mulți antreprenori se grăbesc să profite de cotele de impozitare avantajoase, dar puțini analizează în detaliu costurile generate de interpretarea actelor oficiale ori de potențialele erori de traducere.
Cultura de business și relațiile cu autoritățile
Atitudinea față de parteneriate și asociere
În mediul de afaceri românesc, colaborările se bazează adesea pe relații construite în timp, pe proiecte comune și pe încredere reciprocă. În Bulgaria, discreția și precauția au un rol important, mai ales când se stabilește o nouă relație de parteneriat. S-ar putea să întâlnești o ușoară reticență inițială, motiv pentru care e bine să aduci argumente solide și să prezinți beneficii clare. Nimeni nu te împiedică să explorezi un parteneriat transfrontalier, însă e indicat să cunoști diferențele culturale pentru a evita neînțelegeri neplăcute.
Raportarea la autorități și reglementări
Relația cu autoritățile poate fi diferită în funcție de domeniul în care activezi. România a implementat, de-a lungul timpului, diverse reforme pentru digitalizarea interacțiunii cu instituțiile publice. În Bulgaria, digitalizarea nu este la fel de extinsă în unele regiuni, dar există județe (ori, mai exact, regiuni administrative) unde tehnologia a simplificat mult comunicarea oficială. Totuși, e indicat să verifici ghidurile disponibile pentru fiecare tip de document, deoarece hârtiile se pot completa după reguli specifice.
Infrastructura și accesul la piețe
Transporturi și rețele logistice
Atunci când compari România și Bulgaria din perspectiva infrastructurii de transport, e bine să iei în calcul că drumurile, căile ferate și accesul la porturi pot influența costurile operaționale. România are o rețea mai vastă de drumuri europene și legături feroviare care facilitează comerțul cu țările din vestul continentului. Bulgaria se bazează în special pe conexiunile maritime prin Portul Burgas și Portul Varna, precum și pe liniile rutiere care trec prin zona Balcanilor. În cazul în care plănuiești să livrezi marfă în sud-estul Europei, o firmă în Bulgaria poate beneficia de poziția geografică avantajoasă, însă pentru un flux îndreptat către Europa Centrală, România are un potențial mai ridicat.
Disponibilitatea hub-urilor logistice și parcurilor industriale
În România, parcurile industriale au crescut în număr, având facilități moderne pentru companiile de producție și distribuție. Există servicii de depozitare, zone de producție echipate cu sisteme de siguranță și acces la resurse de apă, gaz sau electricitate cu putere ridicată. În Bulgaria, nu vei găsi la fel de multe parcuri, dar există zone industriale bine dezvoltate în jurul unor orașe mari precum Sofia sau Plovdiv. Dacă planul tău implică manufactură sau asamblare, e de reținut că locația potrivită influențează nivelul taxelor locale, tarifele la electricitate și disponibilitatea forței de muncă.
Forța de muncă și costurile asociate
Salarii și beneficii
România a înregistrat o creștere constantă a salariilor, în special în industriile IT și automotive. Bulgaria are încă salarii medii mai scăzute, fapt ce atrage investitori interesați de costuri operaționale reduse. Chiar dacă diferența nu e mereu semnificativă, un antreprenor care dorește să deschidă o firmă în Bulgaria compară frecvent salariul mediu pe economie cu cel din România pentru a-și stabili strategia de recrutare. E adevărat că, în unele regiuni ale Bulgariei, poți întâlni o forță de muncă disponibilă la costuri mai mici, însă e nevoie de pregătire suplimentară sau de traininguri adaptate, mai ales dacă activitatea presupune cunoștințe specializate.
Nivelul de calificare și competențele lingvistice
În România, mai ales în orașele mari, tinerii vorbesc engleza la un nivel destul de avansat. În Bulgaria, engleza e cunoscută, însă procentul de vorbitori fluenți este diferit, depinzând mult de regiune și de domeniul de activitate. Te poți descurca fără mari probleme în mediile de afaceri din Sofia, însă în localitățile mai mici ar fi bine să ai un traducător la îndemână. În plus, e posibil să fie nevoie de asistență juridică specializată, pentru a interpreta contracte și clauze în limba bulgară. Aceste detalii devin relevante când închei înțelegeri comerciale transnaționale.
O firmă în Bulgaria ar putea beneficia de o serie de facilități fiscale, iar o companie din România poate profita de proximitatea față de piețe mai dezvoltate. În final, fiecare antreprenor își stabilește propriile priorități, în funcție de specificul industriei și de segmentul țintă.
