Nu-i deloc o exagerare când cineva spune că o simplă roșeață pe piele poate duce la complicații grave. Escarele de decubit – sau leziunile de presiune, cum mai sunt cunoscute – apar tăcut, dar pot evolua rapid, în tăcere, până la stadii alarmante. Mulți le ignoră în faza incipientă, mai ales dacă persoana afectată nu se plânge de durere. Dar tocmai tăcerea asta le face periculoase.
Hai să discutăm deschis despre ce sunt, de ce apar și de ce nu-i o idee bună să le tratezi superficial.
Ce sunt, de fapt, escarele?
Ai putea să le privești ca pe niște semne ale corpului că a stat prea mult în aceeași poziție, fără oxigen și fără circulație a sângelui. Apar în special la persoanele imobilizate – fie în pat, fie într-un scaun cu rotile. Presiunea constantă în aceleași puncte reduce circulația sângelui către țesuturi, iar pielea începe să moară încet.
Zonele cele mai vulnerabile:
- Osul sacru (partea inferioară a spatelui);
- Călcâiele;
- Coatele;
- Șoldurile;
- Gleznele.
Nu este doar o iritație. Nu e doar o rană. Este un dezechilibru între viață și necroză locală, uneori imposibil de întors.
De ce apar și ce rol joacă îngrijirea?
Prevenția e adesea ignorată. Iar asta se întâmplă mai ales în mediile unde resursele sunt puține sau personalul e insuficient. Totuși, sunt factori multipli care contribuie:
- Imobilizarea prelungită – Fără mișcare, presiunea nu se redistribuie.
- Malnutriția – Fără proteine și vitamine, pielea se regenerează mai greu.
- Hidratarea slabă – Pielea uscată crapă mai ușor și se deteriorează rapid.
- Igiena precară – Umiditatea excesivă și contaminarea bacteriană favorizează infecțiile.
Stadiile escarelor – de la roșeață la os expus
Un lucru care este omis adesea este că, fără un tratament escare adecvat, aceste răni pot evolua extrem de rapid. Ce azi pare o pată ușor înroșită, mâine devine o plagă adâncă. Iar odată ajunsă în stadiul 3 sau 4, vindecarea este anevoioasă, dureroasă și costisitoare.
Clasificarea escarelor:
Stadiul 1: Roșeață persistentă, fără piele ruptă – semnul că trebuie intervenit imediat.
Stadiul 2: Pielea se crapă sau formează o bășică; apare durere locală.
Stadiul 3: Țesutul moale e afectat profund, rana e deschisă, uneori se vede grăsimea subcutanată.
Stadiul 4: Osul, mușchii și tendoanele sunt expuse; infecțiile sunt aproape inevitabile.
Când ajungi la stadiile avansate, nu mai vorbim doar despre confortul pacientului, ci despre viața lui.
Complicații care pot pune viața în pericol
Puțini știu că o escară netratată nu rămâne locală. Bacteriile pătrund adânc și pot duce la:
- Sepsis – o infecție generalizată, potențial letală.
- Osteomielită – infecția osului, greu de tratat chiar și cu antibiotice puternice.
- Cangrenă – când țesutul moare complet și e necesară amputarea.
- Durere cronică și depresie – da, psihicul suferă în același timp cu trupul.
Asta fără să vorbim de impactul asupra familiei sau a echipei medicale. Îngrijirea unei escare avansate implică timp, efort, bani și, mai ales, emoție.
